Conciliul I Vatican, din 1869-1870, a proclamat in 18 iulie 1870 dogma primatului papal si a infailibilitatii papale in materie de credinta si morala. Aceasta se facea pentru intarirea prestigiului papei, amenintat de actiunea nationalistilor italieni, care luptau pentru desfiintarea statului papal.
Dupa inchiderea Conciliului, au inceput sa rabufneasca nemultumirile contra noilor hotarari.
Prima a fost despartirea de Roma a mai multor episcopi si teologi catolici din Germania, Austria, Elvetia, Olanda, Anglia si America. Asa a luat fiinta, in 1871, Biserica vechi-catolica, care s-a unit cu Biserica de la Utrecht – Olanda, numita Biserica jansenistilor, separata de Roma din 1724. Un rol deosebit la infiintarea acestei Biserici l-a avut prof. Ignatius Dőllinger de la Universitatea din Műnchen.
La primul Congres al vechilor-catolici germani de la Műnchen, dintre 22-24 septembrie 1871, Biserica vechi-catolica s-a declarat autocefala si s-a organizat aparte cu clerul si cultul, luand ca model Biserica Rasaritului ortodox. Noua Biserica a introdus autocefalia, sinodul ca for de conducere al Bisericii, limba materna in cult, cuminecarea sub ambele forme, participarea laicilor alaturi de clerici la conducerea Bisericii, au suprimat celibatul clerului, inclusiv al episcopilor, si postul obligatoriu.
La al doilea Congres, la Kőln – Germania, intre 21-22 septembrie 1872, a fost ales primul episcop vechi-catolic Joseph Hubert Reinkens (1821-1896).
In 1874 a fost ales al doilea episcop vechi-catolic la Berna, Jacob Herzog, care a infiintat si o Universitate.
La 24 septembrie 1889, Biserica vechilor-catolici din Germania, Olanda si Elvetia s-a organizat in Uniunea Internationala a vechilor-catolici sau Uniunea de la Utrecht, la care au aderat si alte Biserici din Europa si America. Uniunea de la Utrecht si-a ales ca organ suprem de conducere Conferinta internationala – episcopala a vechilor catolici, care tine congrese din doi in doi ani si la care au participat si delegati ai Bisericii Ortodoxe.
RELATIILE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI BISERICA VECHI-CATOLICA PANA LA INCEPUTUL DIALOGULUI
Paralel cu Congresele nationale, vechii-catolici au organizat si conferinte de unire la Bonn in 1874 si 1875, la care au participat si unele Biserici Ortodoxe precum: Patriarhia ecumenica, Biserica Rusa, Biserica Romana, Biserica Greaca si Biserica Sarba. Biserica Ortodoxa Romana a fost reprezentata de episcopul Melchisedec al Dunarii de Jos si episcopul Ghenadie, fost episcop al Argesului. De atunci s-au derulat incercari de unire cu Biserica Ortodoxa, de care era cea mai apropiata din punct de vedere al doctrinei si cultului.
Evenimentul cel mai important l-a constituit vizita oficiala a unei delegatii vechi-catolice, in frunte cu arhiepiscopul Andreas Rinkel din Utrecht, la Patriarhia ecumenica din Constantinopol, intre 27 martie – 5 aprilie 1962. Acum s-a pus in discutie problema unirii dintre cele doua Biserici.
A treia Conferinta panortodoxa de la Rhodos, din 1-15 noiembrie 1964, a hotarat instituirea unei Comisii teologice interortodoxe pentru a cerceta premisele unui dialog. La fel urma sa faca si Biserica vechi-catolica.
Comisia interortodoxa pentru pregatirea dialogului cu Biserica romano-catolica s-a intrunit la Belgrad – Iugoslavia, intre 1-15 septembrie 1966, la care au participat 19 delegati din unsprezece tari ortodoxe. In comunicatul final s-au aratat punctele de credinta asupra carora ar putea cadea de acord cele doua Biserici, puncte atinse si in conferintele de la Bonn din 1874, 1875 si 1931. De asemenea, s-au aratat si punctele de credinta care necesita o aprofundare din partea ambelor parti.
Comisia interortodoxa a ajuns la concluzia ca doctrina Bisericii vechi-catolica nu este deplin formulata, nu este statornica si nici suficient cunoscuta de catre Bisericile Ortodoxe. Comisia a aratat ca exista zece puncte asupra carora Biserica vechi-catolica este de acord cu Biserica Ortodoxa. In acest sens, Comisia recomanda Patriarhiei Ecumenice sa ceara arhiepiscopului din Utrecht o expunere mai precisa a punctelor de credinta a Bisericii vechi-catolice.
Si Biserica vechi-catolica a alcatuit o comisie teologica pentru intalnirea cu ortodocsii, care si-a desfasurat lucrarile la Bonn, intre 24-25 aprilie 1967.
A doua intrunire a Comisiei teologice interortodoxe a avut loc intre 16-24 octombrie 1970 la Centrul Ortodox de la Chambésy.
Dupa ce s-au audiat rapoartele intocmite si textele oficiale prezentate de Biserica vechi-catolica, comisia a constatat ca exista 11 puncte de credinta comune celor doua Biserici, intre care si respingerea inovatiilor catolice.
Alte puncte de credinta au mai fost abordate in intrunirea vechilor-catolici de la Bonn – Germania, intre 22-30 iunie 1971.
PREGATIREA PENTRU DIALOG
Dupa o cercetare teologica desfasurata de cele doua Comisii, a avut loc intrunirea pregatitoare la manastirea Penteli, langa Athena, intre 9-14 iulie 1973.
Presedinte al partii ortodoxe a fost ales I.P.S. Mitropolit Irineu Galanakis, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice. Secretarul Comisiei a fost ales prof. dr. Ioan Karmiris.
S-a cazut de acord ca dialogul sa inceapa cu punctele comune de invatatura.
Au fost discutate urmatoarele probleme: Traditia, Canonul Sfintei Scripturi, Sinoadele ecumenice, Canoanele, Succesiunea apostolica, Sfanta Treime, Numarul Tainelor, Credinta, Cinstirea sfintilor si a icoanelor, Rugaciunile pentru cei morti, Sinoadele Bisericii Catolice dupa 1054 si Dogmele noi ale Bisericii Romano-catolice.
Comisia a stabilit un plan de lucru amanuntit pentru buna desfasurare a dialogului. S-a precizat metoda de lucru si s-au pregatit textele pentru urmatoarea intrunire: Invatatura despre Dumnezeu, Hristologia si Eclesiologia.
S-au alcatuit si Comitetele de lucru pentru discutii premergatoare intrunirilor oficiale.
S-a emis un Comunicat comun in care se afirma ca stadiul pregatirii lucrarilor s-a incheiat, urmand sa se treaca la discutii propriu-zise.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane au participat pr. prof. dr. Isidor Todoran si pr. conf. dr. Stefan Alexe
x x x
Intre 25-28 septembrie 1974 a avut loc, la Mattli – Morschach, Elvetia, sesiunea de lucru a Comisiei mixte de dialog, asa cum s-a hotarat la prima intrunire.
Invitatia a fost facuta de episcopul Léon Gauthier.
S-au stabilit trei grupe de lucru in acord cu cele trei teme principale propuse pentru discutia la Athena, in 1973.
S-au prezentat referate in care au fost scoase in evidenta punctele de invatatura si s-au purtat discutii in vederea lamuririi problemelor controversate.
In mod special a fost discutata problema infailibilitatii, in privinta careia s-a scos in evidenta faptul ca Biserica este purtatoarea acestei insusiri si nu sinoadele sau conducatorii lor.
INTRUNIRILE OFICIALE
1. Chambésy, 20 – 28 august 1975.
Inaintea intrunirii de la Chambésy s-a intrunit Comitetul de coordonare in 28 aprilie 1975, la Zürich, unde s-au discutat ultimele detalii privind viitoarea intrunire oficiala.
In primavara anului 1975, in acord cu Bisericile Ortodoxe autocefale, Dimitrios I, Patriarhul ecumenic, a trimis invitatia oficiala de participare la dialog in Prima Adunare Generala a Comisiei mixte.
Presedinte al intrunirii a fost episcopul Léon Gauthier din Berna, secretari fiind prof. dr. Ioan Karmiris si prof. Werner Küppers.
Tema principala a fost Invatatura despre Dumnezeu, anume Revelatia divina si transmiterea ei, Canonul Sfintei Scripturi si Sfanta Treime. La fiecare text a fost prezentat cate un referat, de catre ambele parti.
La final, s-a emis un text comun referitor la „Revelatia divina si transmiterea ei”, „Canonul Sfintei Scripturi” si „Sfanta Treime”. Textul denota pasul inainte facut de catre ambele parti in dialog.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane au participat pr. prof. dr. Isidor Todoran si pr. conf. dr. Stefan Alexe.
x x x
Un rol important in desfasurarea dialogului l-a avut a XVII-a Conferinta Internationala a teologilor vechi-catolici - Salzburg, 6-11 septembrie 1976, care a avut ca tema principala desfasurarea dialogului cu ortodocsii. Subiectele abordate cu ortodocsii au fost analizate atent, considerandu-se ca deosebirile si dificultatile intampinate privind punctele doctrinare reflecta necesitatea cercetarii in comun a acestora.
x x x
Pentru a ajunge la solutionarea deosebirilor, intre 27 septembrie – 2 octombrie 1976 s-a intrunit Subcomisia mixta. Scopul ei era acela de a continua studiul documentelor privind hristologia si pregatirea textelor corespunzatoare. Pentru a depasi unele dificultati au fost purtate discutii in cercuri mai restranse si au fost imbunatatite posibilitatile de informare reciproca.
2. Chambésy, 23-30 august 1977.
Din nou Patriarhul ecumenic, Dimitrios I, a invitat cele doua Biserici la Centrul ecumenic.
Temele principale de discutie au fost asupra Hristologiei si Eclesiologiei.
Presedintii Comisiei au fost I.P.S. Irineu din Germania si episcopul Léon Gauthier din Berna, iar secretari prof. Megas Farantos si prof. Werner Küppers.
Mitropolitul Irineu a subliniat, inca de la inceput, ca, desi s-au semnat unele texte comune, totusi, au ramas unele dificultati in intelegerea textelor eclesiologice.
In legatura cu hristologia s-a formulat textul cu privire la mariologie. Discutiile cele mai aprinse au fost in legatura cu fiinta si insusirile Bisericii.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane au participat pr. conf. dr. Stefan Alexe.
x x x
In stradania de a pregati cat mai bine textele si urmatoarea intrunire, la manastirea Penteli-Athena, intre 24-31 august 1976, s-a intrunit Subcomisia mixta pentru dialog. Vechii-catolici au procedat la informarea teologilor pentru a nu da impresia ca membrii dialogului lucreaza izolat. Textele cele mai discutate au fost asupra eclesiologiei. Ele aveau ca scop pregatirea in conditii mai bune a viitoarei intruniri. Toate modificarile facute la texte au fost traduse in limba greaca si date participantilor.
3. Bonn-Beuel, 20-24 august 1979.
Convocata tot de Patriarhul ecumenic Dimitrios I, intrunirea a avut loc in cadrul Mitropoliei grecesti de la Bonn-Beuel. Noua intrunire a avut la dispozitie o serie de texte pregatite de Subcomisia intrunita la Penteli in 1978, anume „Unitatea Bisericii si Bisericile locale”, „Limitele Bisericii” si „Autoritatea Bisericii si autoritatea in Biserica”. In urma discutiilor au fost aprobate doar primele doua texte.
Presedintii si secretarii au fost aceiasi ca la a doua intrunire generala.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Stefan Alexe.
Si de data aceasta au existat unele dificultati de intelegere a textelor. S-a exprimat ca viitoarele texte vor trebui gandite si alcatuite intr-un context mai larg teologico-dogmatic si sacramental-liturgic si canonic.
x x x
In urma hotararii luate la Bonn-Beuel, intre 9-13 martie 1981 s-a intrunit la Berna-Elvetia, subcomisia mixta ortodoxo-vechi catolica pentru a pregati temele in vederea unei noi intruniri.
In Comisia ortodoxa in locul mitropolitului Irineu a fost ales mitropolitul Damaskinos din Tranoupolis. De asemenea, in iulie 1980 a incetat din viata secretarul Comisiei vechi-catolice, prof. Werner Küppers.
4. Moscova-Zagorsk, 15-22 septembrie 1981.
Activitatea rodnica a Subcomisiei a facut posibila intrunirea de la Moscova.
Textele pentru discutii au fost: „Autoritatea Bisericii si in Biserica”, „Infailibilitatea Bisericii”, „Sinoadele Bisericii” si „Necesitatea succesiunii apostolice”.
O privire de ansamblu asupra textelor denota coincizia si diversitatea problematicii dezbatute. Desi textele contin numai puncte de acord comune, totusi exista si unele dificultati dar mult mai reduse decat in intrunirile trecute. Mitropolitul Damaskinos a fost foarte increzator in viitorul dialogului.
Comisia mixta a aprobat si un Comunicat de presa si a fixat ca teme pentru viitoarea intrunire trei subiecte referitoare la Soteriologie si Eshatologie.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat P.S. Episcop Adrian Botosaneanul si pr. prof. dr. Stefan Alexe.
Pentru analiza textelor propuse Subcomisia mixta s-a intrunit la Penteli-Athena, in mai 1983.
5. Chambésy, 3-10 octombrie 1983.
Acum s-au implinit zece ani de la inceputul dialogului. Textele care au fost pregatite pentru discutie la Penteli au fost tiparite si date fiecarei parti. Ele se refereau la „Capul Bisericii”, „Opera mantuitoare a Domnului” si „Lucrarea Sfantului Duh in Biserica si dobandirea mantuirii”.
In urma discutiilor s-a ajuns la concluzia ca Ortodoxia exprimata in aceste texte arata inca o data marea apropiere ce exista intre cele doua Biserici. Mai ramaneau unele probleme ce trebuiau aprofundate in cadrul dialogului, mai ales privind Sfintele Taine.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Stefan Alexe.
x x x
Subcomisia mixta a dialogului pentru redactarea textelor viitoarei intruniri s-a reunit la Kavalla-Grecia, intre 23-28 septembrie 1984 si apoi in insula Thassos. Aici s-au purtat discutii privind „Invatatura despre Sfintele Taine in general. Botezul. Mirungerea. Sfanta Euharistie”. Lucrand pe grupe si in plen s-au pregatit textele pentru urmatoarea intrunire oficiala.
6. Amersfoort, Olanda, 30 septembrie – 5 octombrie 1985.
Intrunirea s-a desfasurat la Centrul Congresului „Ter-Ecm” din Amersfoort. Presedintia au detinut-o, ca si la precedenta intrunire, mitropolitul Damaskinos din Elvetia si episcopul Léon Gauthier, secretari fiind prof. Vlassios Feidas si prof. Ernst Hammerschmidt. Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat I.P.S. Arhiepiscop Adrian Hritcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane pentru Europa Centrala si de Vest.
Temele de discutie erau cele stabilite la Kavalla.
Inca de la inceput au aparut mici dificultati, deoarece vechii catolici au inceput un dialog cu Biserica Evanghelica Lutherana si, astfel, hotararile luate afectau relatiile cu ortodocsii. De asemenea, au reinceput tratativele si cu reprezentantii Bisericilor Comuniunii Anglicane, care au fost deschise in 1931.
In urma discutiilor purtate pe cele patru texte s-a aprobat redactarea finala a acestora.
x x x
La aceasta a sasea intrunire s-a hotarat ca in Subcomisia mixta sa fie discutate urmatoarele teme: ”Celelalte Taine”, Invatatura despre sfarsitul lumii”„Prezumtii si consecinte ale comuniunii bisericesti”. S-a hotarat ca urmatoarea intrunire oficiala sa aiba loc peste doi ani, care sa incheie lucrarile Comisiei mixte.
Intrunirea Subcomisiei mixte a avut loc la Minsk, in iunie 1986.
Intre timp au aparut si luari de pozitie privind acordul vechi-catolic – evanghelic lutheran privind Euharistia. Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Stefan Alexe.
x x x
A treia Conferinta Panortodoxa Presinodala de la Chambésy, 28 octombrie – 6 noiembrie 1986, si-a exprimat satisfactia pentru felul cum decurge dialogul ortodox - vechi catolic, care se va apropia in curand de incheiere, dar e nevoie de urmatoarele: pastrarea vechii practici a Bisericii vechi catolice in raport cu anglicanii si evanghelicii si aplicarea pe cat posibil in viata Bisericii vechi catolice a acordurilor si textelor semnate cu ortodocsii. Aceste conditii trebuiau respectate pentru ca vechii-catolici cochetau deja cu intercomuniunea cu cele doua confesiuni si cu hirotonia femeii.
x x x
A 26-a Conferinta Internationala a teologilor vechi-catolici, a stabilit ca se poate indreptati practica administrarii Sfintei Euharistii si membrilor altor Biserici, chiar daca in mod conditionat. Pozitia aceasta a avut un puternic ecou in randurile ortodocsilor, care n-au intarziat sa-si exprime dezacordul fata de noile declaratii de credinta ale vechilor catolici.
7. Kavalla, Grecia, 12-19 octombrie 1987
Aceasta a fost intrunirea de incheiere a dialogului.
Asa cum era de asteptat, lucrarile au fost umbrite de acceptarea intercomuniunii vechilor catolici cu evanghelicii si lutheranii, pe langa cea cu anglicanii.
Presedintele partii ortodoxe a fost I.P.S. Mitropolit Damaskinos al Elvetiei si secretar a fost prof. dr. Vlassios Feidas.
Presedintele partii vechi catolice a fost episcopul Léon Gauthier, iar secretar prof. dr. Ernst Hammerschmidt.
Intrucat scopul dialogului cu vechii catolici era restabilirea unitatii dogmatice depline, era de asteptat ca ortodocsii sa puna accent deosebit pe problemele de eclesiologie.
Cele mai discutate au fost problemele privind Taina Preotiei si Taina Euharistiei.
Dupa incheierea lucrarilor s-a stabilit ca rezultatele, fructuoase de altfel, vor fi transmise Patriarhiei Ecumenice si tuturor Bisericilor locale, care vor lua hotararea intercomuniunii.
Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Stefan Alexe.
EVALUAREA TEOLOGICA A DIALOGULUI
In urma primei intruniri oficiale s-a semnat textul comun referitor la „Revelatia divina si transmiterea ei”. In patru puncte s-a dat marturie ca Dumnezeu, Unul in Treime, a creat lumea, a dat marturie, S-a descoperit si Se descopera pe Sine in lume si in istorie. Descoperirea supranaturala in Hristos este transmisa prin Traditia Sfintilor Apostoli transmisa in scris in Sfanta Scriptura.
Un acord deosebit a fost stabilit si prin semnarea textului „Canonul Sfintei Scripturi”, care afirma ca s-a stabilit de Biserica si s-a folosit in Ea.
Textul privitor la „Sfanta Treime” precizeaza ca ambele parti marturisesc credinta intr-un „singur Dumnezeu in trei ipostase, Tatal si Fiul si Sfantul Duh”. Se precizeaza, apoi, unitatea si identitatea fiintei dumnezeesti, a insusirilor si a lucrarilor celor Trei Persoane. Textul respinge Filioque, precizand ca invatatura Bisericii celei vechi despre Sfantul Duh este aceea ca El purcede numai de la Tatal.
Textul numit „Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu” precizeaza ca Mantuitorul Iisus Hristos este unicul Fiu al lui Dumnezeu, Care, prin intrupare, a intrat in istorie si a recapitulat tot neamul omenesc.
In textul privind „Unirea ipostatica” se precizeaza ca cele doua firi in persoana Mantuitorului raman unite pentru totdeauna, conform hotararii sinodului al IV-lea ecumenic.
La a doua intrunire oficiala s-au dezbatut temele privind Hristologia si Eclesiologia.
Textul comun numit „Despre Maica Domnului” prevede ca Sfanta Fecioara nu a nascut un om simplu, ci pe Iisus Hristos, Dumnezeu-om, fiind, cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu. De aceea, Biserica o cinsteste in chip deosebit.
In cazul textului „Fiinta si insusirile Bisericii” s-a inregistrat o deosebire, datorita faptului ca s-a precizat ca nu exista in Scriptura si in Traditie o definitie completa si explicita a notiunii de Biserica, iar privind cele doua aspecte ale Bisericii au aparut unele dificultati in intrupare, care trebuiau sa fie lamurite la urmatoarea intrunire a Subcomisiei mixte.
La a treia intrunire oficiala, textul „Unitatea Bisericii si Bisericile locale” defineste Biserica drept trupul lui Hristos, iar credinciosii sunt membru a acestui trup. Izvorul si izvorul acestei unitati este Sfanta Euharistie. Bisericile locale isi manifesta identitatea fiintei lor prin unitatea credintei si a vietii liturgice.
Textul privind „Limitele Bisericii” a fost modificat putin datorita interventiei partii ortodoxe, precizandu-se ca Biserica cea adevarata exista de la intemeierea Ei fara intrerupere, dar nu se pot pune limite Bisericii, care doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca.
La a patra intrunire oficiala, textul privind „Autoritatea Bisericii si autoritatea in Biserica” precizeaza ca izvorul si fundamentul autoritatii Bisericii este puterea si autoritatea Mantuitorului Iisus Hristos. Autoritatea Bisericii s-a exercitat in istorie prin hotararile si lucrarile sinoadelor ecumenice si locale in locale in acord cu Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Textul referitor la „Infailibilitatea Bisericii” exprima ca Biserica participa la adevarul, fidelitatea si infailibilitatea lui Dumnezeu. Infailibilitatea Bisericii provine de la Mantuitorul Iisus Hristos si de la Sfantul Duh.
Textul cu privire la „Sinoadele ecumenice” arata ca hotararile Sinoadelor se impart in „Definitii de credinta” si „Canoane”, intemeiate pe Revelatie. Ele au autoritate absoluta si caracter obligatoriu pentru intreaga Biserica.
Textul referitor la „Necesitatea succesiunii apostolice” arata ca atat Biserica Ortodoxa, cat si Biserica veche-catolica accentueaza in chip deosebit succesiunea apostolica si pastrarea neintrerupta a ei prin transmiterea harului preotiei.
La a cincea intrunire oficiala primul text a fost cel referitor la „Capul Bisericii”. S-a aratat ca Hristos este Capul Bisericii, s-a exemplificat rolul episcopului, egalitatea intre episcopi si primatul onorific ce revine unora din scaunele episcopale.
Textul privind „Opera mantuitoare a lui Hristos” stabileste ca inceputul mantuirii s-a facut prin Intrupare. Au urmat apoi toate actele mantuitoare. Ultima manifestare este invierea mortilor si judecata finala.
In ce priveste „Lucrarea Sfantului Duh in Biserica si dobandirea mantuirii” s-a aratat ca Dumnezeu a mantuit pe oameni din iubire, iar mantuirea se castiga in Biserica prin lucrarea Sfantului Duh.
La a sasea intrunire oficiala pe agenda se aflau textele privind „Tainele Bisericii: Botezul, Mirungerea si Euharistia”. S-a precizat continutul tainei ca fiind lucrare a harului dumnezeesc in Biserica, instituita de Mantuitorul Iisus Hristos. Exista sapte Taine ale Bisericii. Savarsitorii sunt slujitorii Bisericii, episcopii si preotii.
Privind Botezul, practica Bisericii a fost aceea a intreitei scufundari in numele Sfintei Treimi. Practica prin turnare a fost socotita ca Botez de necesitate. S-a pus accent pe necesitatea botezului copiilor.
In ce priveste Mirungerea si Sfanta Euharistie s-a exprimat marea apropiere intre cele doua Biserici.
La a saptea intrunire oficiala, intr-o atmosfera de puternice discutii doctrinare, s-au discutat textele privind „Marturisirea”, „Maslul”, „Preotia”, „Casatoria”, „Invatatura despre sfarsitul lumii” si „Comuniunea bisericeasca: premise si consecinte”. Privind Marturisirea, Maslul si Casatoria s-a stabilit respectarea traditiei bisericesti, cu mentiunea ca Maslul se poate savarsi si pentru cei ce nu sunt neaparat bolnavi, aceasta pentru a combate conceptia romano-catolica privind „extrema unctio”. Privind Preotia s-a accentuat faptul ca „Biserica nedespartita, afara de institutia diaconitelor, nedeplin lamurita, nu a primit hirotonia femeilor”.
Textele privitoare la Eshatologie au urmat aceeasi cale normala de acord comun.
Ultimul text privitor la „Comuniunea bisericeasca” a avut confruntari datorita dificultatilor iscate de intelegerea vechilor-catolici din Germania cu Biserica Evanghelica din Germania, privind invitatia reciproca la Euharistie.
DIVERGENTELE APARUTE IN TIMPUL DIALOGULUI
Punctele divergente care au necesitat lamuriri suplimentare au fost intelegerea Tainei Preotiei cu aspectul ei in care nu intra si hirotonia femeilor si intelegerea Comuniunii bisericesti. In rest, toate celelalte texte erau acceptate, dar, bineinteles, urmau sa se discute si alte puncte in acord cu textele semnate, care nu au fost discutate suficient sau exprima indoieli, ori erori de traducere, nelasand in urma vreo problema care sa devieze scopul dialogului.
Din timpul intrunirii a sasea au inceput discutiile mai aprinse asupra celor doua puncte divergente. Desi urmau sa fie dezbatute intr-o sedinta a Subcomisiei mixte, acest lucru nu s-a intamplat. De asemenea, nici membrii Comisiei vechi-catolice s-au luat nici o hotarare in Conferinta Internationala a teologilor vechi-catolici de la Louvain, 6-11 septembrie 1987.
Biserici protestante predicau hirotonia femeilor cu vadita influenta asupra anglicanilor si vechilor catolici. Partea vechi-catolica a afirmat ca „toate argumentele traditionale (aduse de ortodocsi) impotriva hirotoniei femeilor ca preot se dovedesc a fi conditionate de timp si teologic fara suport. De aceea, nu poate fi vorba de o dogma transmisa de Biserica veche. Interdictia de pana acum nu este o hotarare dogmatica, ci o masura disciplinara care, intr-o situatie noua si intr-o conceptie noua, poate fi schimbata de catre Biserica”. La Conferinta Internationala a teologilor vechi-catolici din octombrie 1984 se cerea o noua argumentatie asupra Preotiei cu intentia de a se accepta hirotonia femeilor. Lucrul acesta s-a intamplat dupa 1987.
Apoi, la vechii-catolici exista obiceiul ca episcopii sa fie casatoriti, iar unii preoti se casatoresc dupa hirotonie, lucru ce trebuia mentionat in redactarea textelor comune.
In ceea ce priveste invitatia reciproca la Euharistie s-a facut cu Comuniunea Bisericii Anglicane si cu Biserica Evanghelica din Germania. Se considera ca se ofera posibilitati deosebite in lucrarea ecumenica.
Cu toate acestea, s-a redactat un text privitor la „Intercomuniune” la sfarsitul celei de-a saptea intruniri oficiale. Textul cuprinde opt puncte care precizeaza clar efectul si scopul comuniunii. Comuniunea nu inseamna supunerea unei Biserici celeilalte, ci pastreaza randuiala liturgica si traditionala in baza traditiei Bisericii nedespartite. Textul era, de fapt, foarte sobru si ca un indreptar in vederea discutiilor ulterioare. Problema se punea daca vechii-catolici vor putea accepta in unanimitate acest text. Lucrul acesta nu s-a intamplat.
SPECIFICUL DIALOGULUI
Din rezultatele si textele semnate ale dialogului s-a observat ca Biserica Ortodoxa a fost foarte deschisa fata de Biserica vechi-catolica, datorita si experientei de dialog cu alte confesiuni crestine. De asemenea, s-a avut in vedere faptul ca Biserica vechi-catolica a fost cea mai apropiata doctrinar de Biserica Ortodoxa.
Discutiile s-au purtat la un nivel academic, iar textele au fost amplu discutate. Un aport deosebit l-a avut Subcomisia mixta, care s-a straduit sa prepare textele pentru intrunirile oficiale cat mai bine si mai complet.
In general, s-a crezut la un moment dat ca dialogul se indreapta spre cea mai mare realizare cu deschidere ecumenica. Dar, iata ca, dupa 1984, situatia s-a schimbat si divergentele aparute au facut cu dialogul sa fie stopat, fara a se mai putea relua discutiile privind cele doua puncte divergente.
STADIUL DIALOGULUI
Desi munca teologica a luat sfarsit, au ramas de discutat inca probleme destul de grave. Acordurile comune stabilite nu pot avea aplicabilitate decat daca vor fi incorporate in invatatura si viata celor doua Biserici. Ori, aceasta sarcina revine fiecarei Biserici locale.
La sfarsitul intrunirii a saptea I.P.S. Mitropolit Damaskinos a subliniat ca este necesar ca toate textele si acordurile comune sa fie traduse in mai multe limbi in asa fel incat sa se faca treptat cunoscute in viata Bisericilor locale, apoi sa se semnaleze cu claritate dificultatile care exista dincolo de textele comune pentru restaurarea comuniunii eclesiale. „Orice digresiune unilaterala sau o aplicare nesincera a teologiei comune ar neutraliza lucrarea savarsita cu atata greutate de catre Comisia mixta” – sublinia I.P.S. Mitropolit Damaskinos, care avea speranta ca dialogul se va incheia cu succes in spiritul dragoste crestine.
Numai ca speranta aceasta a ramas doar un deziderat exprimat si nerealizat. Nu se putea trece insa peste ceea ce au hotarat si acceptat vechii-catolici: comuniunea cu evanghelicii si anglicanii si acceptarea hirotoniei femeilor.
De aceea acum este nevoie ca vechii catolici sa-si rezolve mai intai propriile probleme interne si, apoi, sa discute din nou cu ortodocsii.
Pana si receptarea textelor comune semnate au fost greu receptate, iar in unele regiuni refuzate, ceea ce naste intrebarea daca acest dialog mai are vreo perspectiva.
Caderea regimului totalitarist a dus la o mai mare distanta in reluarea discutiilor cu vechii catolici. Oricum este necesar un nou inceput de discutii daca se vor clarifica, mai intai, pozitiile vechilor catolici fata de anglicani, evanghelici si lutherani.
BIBLIOGRAFIE
Ioan Ramureanu, Milan Sesan, Teodor Bodogae, Istoria Bisericeasca Universala, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993, vol. 2, pp.358-359; 569-573.
Vasile Leb, Dialogul ortodoxo-vechi catolic – stadiul actual si perspectivele sale, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2000.
Ioan-Vasile Leb, Ortodoxie si vechi Catolicism, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 1996.
xxx Lucrarile Comisiei teologice interortodoxe pentru dialogul cu vechii catolici, in Biserica Ortodoxa Romana, nr.9-10/1970, pp.1009-1011.
Ioan G. Coman, Participarea delegatiei Bisericii Ortodoxe Romane la lucrarile Comisiei mixte ortodoxo-vetero-catolice de la Athena (6-14 iulie 1973), in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 7-8/1973, 808-813.
Stefan Alexe, Sesiunea de lucru a Comisiei mixte pentru dialogul ortodoxo –vetero - catolic, Antoniushaus „Mattli”- Morschach, Elvetia, 25-29 septembrie 1974, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 9-10/1974, pp. 1202-1205.
Stefan Alexe, Dialogul teologic dintre ortodocsi si vechii-catolici, in Ortodoxia, nr. 2/1975, pp. 260-287.
Stefan Alexe, Intrunirea Comisiei Teologice Mixte pentru dialogul dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Veche-Catolica, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 9-12/1977, pp. 895-897.
Stefan Alexe, In sprijinul dialogului teologic ortodoxo-vechi catolic, in Ortodoxia, nr. 1-2/1978, pp. 5-12.
Stefan Alexe, Dialogul teologic ortodox – vechi - catolic. Noi texte comune ale Comisiei teologice mixte ortodoxo – vechi – catolice, in Ortodoxia, nr. 2/1979, pp. 371-376.
Stefan Alexe, Dialogul teologic oficial ortodox-vechi catolic. Texte adoptate de Comisia Teologica mixta Ortodoxo-Vechi Catolica la intrunirea de la Bonn, intre 2-24 august 1979, in Ortodoxia, nr. 3/1980, pp. 566-569.
Stefan Alexe, Intrunirea Subcomisiei mixte pentru dialogul teologic Ortodoxo-Vechi Catolic (Berna – Elvetia, 9-13 martie 1981), in Ortodoxia, nr. 4/1981, p. 634.
Stefan Alexe, Dialogul teologic Ortodoxo-Vechi-Catolic. Texte adoptate de Comisia Teologica Mixta Ortodoxa-Vechi-Catolica la cea de-a IV-a Adunare generala de la Zagorsk, intre 15-22 septembrie 1981, in Ortodoxia, nr. 4/1981, pp. 635-639.
Stefan Alexe, A patra Adunare generala a Comisiei Teologice Mixte pentru dialogul ortodox – vechi – catolic, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 9-10/1981, pp. 958-960.
Ioan Vasile Leb, Reuniunea Subcomisiei pentru Dialogul Teologic Ortodoxo-Vechi Catolic (23-28 septembrie 1984), in Mitropolia Banatului, nr. 11-12/1984, pp. 777-778.
Stefan Alexe, Dialogul teologic oficial ortodoxo-vechi catolic (Amersfoort – Olanda), 30 septembrie – 5 octombrie 1985, in Ortodoxia, nr. 2/1986, pp. 63-69.
xxx Textele adoptate de Comisia teologica mixta ortodoxo – vechi – catolica la cea de-a VI-a Adunare generala de la Amersfoort – Olanda, in Ortodoxia, nr. 2/1986, pp. 70-89.
Stefan Alexe, Intrunirea Subcomisiei mixte pentru dialogul ortodoxo-vechi catolic, Minsk, 30 iunie – 30 iulie 1986, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 5-6/1986, pp. 84-85.
Stefan Alexe, Dialogul teologic oficial ortodoxo-vechi catolic. A saptea Adunare generala a Comisiei Teologice Mixte pentru Dialogul Ortodoxo-Vechi Catolic (Kavalla – Grecia, 12-19 oct. 1987), in Ortodoxia, nr. 1/1988, pp. 18-21.
Stefan Buchiu, A VII-a Adunare Generala a Comisiei Teologice Mixte pentru Dialogul ortodoxo-vechi catolic, in Mitropolia Banatului, nr. 6/1987, p. 100.
